Campanii - Burma - Ordinea de lupta

Burma

17 Oct. 2012 - 07 Feb. 2013

Ordinea de lupta

    Burma nu a reprezentat o oportunitate pentru nicio tabara de a-si mobiliza o cantitate mare de forte. Spatiul restrans si distantele de aprovizionare mari au determinat luarea unor precautii, printre care si deplasarea contingentelor strict necesare in Burma si suplimentarea lor doar in cazul unei maxime necesitati. Abia spre sfarsitul conflictului, in decembrie 2012, dupa obtinerea contractului cu Rusia, care ii conferea o superioritate aeriana confortabila, China si-a permis sa suplimenteze masiv cele doua baze detinute in Burma. Americanii, pe de alta parte, au actionat extrem de restrictiv in privinta obtinerii superioritatii la sol din simplul motiv de a nu dori sa lase impresia unei misiuni de ocupatie in Burma. O provocare din partea Chinei era de dorit, intr-adevar, insa aparentele trebuiau pastrate pentru a nu afecta si mai mult statutul international precar al SUA.

SUA

   Armata americana a deplasat in teatrul de operatiuni, pana la sfarsitul conflictului, doar trei batalioane, insumand 45 de soldati. Dintre acestea, Batalioanele 48 (Regimentul 18) si 50 (Regimentul 26), erau unitati netestate in lupta si care operau cu material combativ nou. Batalionul 1 (Regimentul 1), trebuia sa duca greul operatiunilor, fiind cel mai experimentat dintre cele trei prezente.Toate trei batalioanele faceau parte din Divizia 1 Blindate si intregul efectiv mecanizat din Burma, de asemenea.

   Pentru suportul operatiilor infanteriei, pana la sfarsitul conflictului, au fost aduse pe calea aerului - cu elicoptere, un numar de vehicule de lupta, transport si suport. Acestea au fost reprezentate de trei tancuri M1A1 Abrams, ale Batalionului 1 Blindate grele, 1 Willis Overland GP, al Batalionului 1 Recunoastere, 1 Willis MGT, al Batalionului 2 Recunoastere si doua camioane usoare ale Batalionului 3 Transport. In total, 7 vehicule. Potentialul Diviziei 1, de la momentul respectiv, se incadra la 140 soldati, 27 de tancuri, 14 piese de artilerie si alte 29 de vehicule, in marea lor parte de transport usor. Se poate observa, deci, ca efectivele trimise in Burma nu reprezentau nici macar jumatate din numarul de soldati ai unitatii si mai putin de 15% din potentialul motorizat.

   Fortele aeriene, pe de alta parte, au fost bine reprezentate, desi aviatia americana se afla in plina reforma si penuria de avioane disponibile se simtea acut. Astfel, la 26.08, urmatoarele unitati erau deplasate in Laos (baza americana pentru interventia din Burma):

Escadrila 4 Vanatoare (2 aparate F14)

Escadrila 6 Atac (3 aparate AV8)

Escadrila 11 Bombardament usor (2 aparate A4)

Escadrila 30 Atac (1 aparat AH64A din 3)

Escadrila 31 Transport (2 aparate UH1 din 3)

Escadrial 33 Transport (2 aparate CH46 din 3)

Un numar de 12 aparate de zbor, dintre care 8, inarmate, au luat parte la campanie, insa, dupa imprumutul Rusiei catre China cu patru avioane MiG21, superioaritatea aeriana americana a fost pierduta, aparatele A4, AV8 si elicopterele neputand face fata unui atac al aviatiei de vanatoare chineze. Oricum, introducerea in serviciu a elicopterului AH64A (convertit in AH64B), a facut inutila prezenta avioanelor de atac la sol si de bombardament usor.

   Efectivele americane care au luptat in Burma au avut ca baza principala (si singura, de altfel), perimetrul din Kale, extins, la un moment dat, pentru a putea acomoda si aparatele cu aripa rotativa.

China

   In contextul escaladarii crizei diplomatice, China hotarasete formarea unui corp militar consistent pentru a contracara orice manevra ofensiva americana in Burma. Astfel ia forma Armata a V-a, insumand 135 de soldati, 13 vehicule si doua piese de artilerie (2 brigazi independente si doua divizii). Discrepanta uriasa intre organizarea armatei chineze si cea americana este determinata de mai mult factori, printre care cel decisiv fiind graba cu care chinezii vroiau formarea unor unitati.
   Dintre acestea, in Burma au activa urmatoarele unitati: Brigada 12 Artilerie (doua batalioane, 20 de soldati), Bigada 4 Infanterie (trei batalioane, 30 de soldati), Regimentul 44 Infanterie (din Divizia 92 Motorizata) (doua batalioane, 20 soldati). In total, 70 de soldati si 5 vehicule. La acestea se mai adauga si doua tancuri rusesti.
   Aviatia este reprezentata de Flota 33 Aeriana, care avea in componenta urmatoarele unitati:
Escadrila 12 Vanatoare (2 aparate MiG21H)
Escadrila 14 Bombardament (2 aparate A4H)
Escadrila 76 Transport (1 aparat CH46 si 1 aparat UH1)

In total, 6 aparate de zbor, la care se adauga si cele 4 MiG-uri 21, trimise de Rusia.

   Inarmarea chineza a pornit de la comunicatul american din 28 august, prin care isi anunta intentia de a efectua exercitii militare in Burma, cu acceptul autoritatilor locale.

Chinezii reactioneaza prompt la aceasta amenintare - simpla prezenta americana la granitele Chinei era privita ca o declaratie de razboi. In aceeasi zi in care SUA emite comunicatul, Comandamentul chinez incheie un contract cu TSD prin care furnizorul transfera Armatei chineze un numar consistent de vehicule si aparate de zbor. Particularitatea acestui contract, insa, o constituie ultima sa mentiune: vehiculele au fost precomandate si livrate pe 26 august 2012. Aceasta denota faptul ca, desi SUA parea a fi generatorul casus belli, China pregatea o forta militara inca cu doua zile inainte de comunicatul american.

Rusia intervine mai tarziu in problema Burmei, la 24 noiembrie 2012, cand deja ultimile focuri fusesera trase (insa niciun combatant nu stia asta, inca). Printr-o lovitura diplomatica exceptionala, rusii incheie doua contracte in aceeasi zi: primul, cu TSD, de unde achizitioneaza patru tancuri medii Merkava (monopol rusesc pe acest blindat) si patru avioane de vanatoare MiG21. Imediat dupa, vehiculele si avioanele sunt introduse in unitati de aviatie nou formate si transferate Chinei, cu rolul de "imprumut". De fapt, neintervenind direct in conflict, Rusia obtine, pentru chinezi, suprematia aeriana in Burma.