2008 Normandy Landing

On this day, seven years ago, in 2008, at 22.00 hours, the Americans landed in Normandy, starting a campaign that will last until September 2009.
Over 500 soldier from both sides (U.S. and Germany), fought for four days for the control of Normandy, suffering heavy casualties. The landing started at 22.59, after a preliminary air strike and a naval bombardment, with two American Divisions landing on a beach about 4 feet wide. The process of bringing troops to the beach was split in three waves, as there were only six landing crafts available at the time. The units landed in the first two waves suffered heavy casualties, as the beach was well fortified and defended by the elite 3rd Panzer Division.
Of the two american Divisions sent into combat during the landing, the 1st Armored was extremely well equipped and trained, and had the experience of the Anzio landing, while the 8th Infantry, although not as experienced as the 1st, was also involved in a series of battles against the Russians and the Germans.
Of the 185 American soldiers landed (100 of the 1st and 85 of the 8th), 57 were wounded and 54 killed, bringing the two units to less than 40 percent available for combat.
The Germans had three Divisions in Normandy, of which the 7th SS Panzer was the best equipped, having six heavy M48's, while the 3rd Panzer had only light Centurion tanks. Both Armored Divisions were involved in the African campaign against the Americans. The 6th Infantry was a newly formed unit, having no combat experience.
The Germans lost 35 killed and wounded of the 218 soldiers deployed in Normandy.
The battle will rage for three more days, with the 6th U.S. Infantry landing during the second day.
The total losses of the campaign rose to 143 killed or wounded (U.S.) and 139 killed, wounded or captured (Germany). Plus more than 6 planes, 10 vehicles (mostly tanks) and dozens of weapons destroyed on both sides.

More: https://www.facebook.com/toysoldiersatwar/

Fortele militare - Armata terestra - Vehicule - Merkava Mk. I

Blindate

 Merkava Mk. 1

 

 Merkava Mk. 2

 

 

Nume : Merkava Mk. 1/2

Tip : Tanc mediu multirol
Serviciu activ : 24 Nov 2012

Dimensiuni :
Lungime : 9.1 cm (10.0 cm, cu teava orientata in fata)
Latime : 4.3 cm
Inaltime : 3.3. cm

Viteza maxima : 0.13 m/s
Autonomie : 25 m

Armament :
___Armament principal :
______Tun : 2.5 mm (Mk. 1)/3.0 mm (Mk. 2), teava lunga, lisa
______Raza de actiune : 1.5 m
_________Tipuri munitie : HE Shell
_________Raza exploziei : 0.03 m
_________Raza raspandire srapnel : 0.04 m
______________________AP Shell
_________Distruge : Blindaj usor sau mediu, la distante de 1.0 m sau mai mici. Poate distruge si blindaj greu, de la distante mai mici de 0.5 m.
___Armament secundar : -


Blindaj : Mediu, cu sisteme de blindaj reactiv lateral si frontal (Mk. 1),  penetrabil de un obuz AT de 3 mm de la 0.7 m

Capacitate transport : 2-3 soldati (pe capota motorului)

Vehicule similare : M1 Abrams MT

Tancul Merkava si, in special, modelul Mk. 1, reprezinta coloana vertebrala a sistemului international de blindate medii. Desi prezent in numar mult mai mic decat contracandidatul sau, Abrams, Merkava are toate calitatile veritabile ale unui tanc mediu: tunul de calibru mare il face eficient la distante mari si impotriva blindajelor corespondente iar blindajul reactiv al variantei Mk. 1 il face mult mai rezistent la obuzele cinetice de calibre medii si mari.

Diferentele intre cele doua modele sunt reprezentate fizic de existenta blindajului reactiv pe Mk. 1 si o carena diferita, sensibil mai mare, la Mk. 2. De asemenea, turela este pozitionata ceva mai in fata la Mk. 2.

Niciunul dintre modele nu are roti, profilul scazand, astfel, considerabil, in inaltime. Turela, de asemenea, este extrem de putin inalta iar blindajul frontal, la ambele modele, este inclinat. Aceste specificatii il fac capabil sa infrunte frontal tinte net superioare, de la distante la care tunul de 2.5 mm este extrem de eficient. Calibrul superior al modelului Mk. 2 il fac mult mai potrivit pentru rolurile antitanc, pe cand Mk. 1 este mai eficient in utilizarea anti-infanterie si impotriva blindatelor usoare.

Modelul Mk. 1 este reprezentat, in general, in camuflaj verde, cu pete galbene, iar modelul Mk. 2, in camuflaj de desert, cu pete maro.

Numarul disponibil al tancurilor Merkava se incadreaza undeva in jurul sumei de 30 de bucati din ambele modele, modelul Mk. 1 fiind dominant. Cea mai mare parte a lotului este rezervata Rusiei, fiind tancul de baza dupa care aceasta isi formeaza doctrina si marile unitati de lupta.

Serviciul activ:

Burma

Tancul a intrat in servicul activ la sfarsitul anului 2012, cand Armata Rusiei a achizitionat patru vehicule de la TSD, cu scopul de a ajuta China in luptele din Burma. Cele patru tancuri (Brigada 1 Blindate) au fost oferite cu titlu de imprumut Chinei, impreuna cu o escadrila de MiG-uri 21 (4 aparate). Desi 2 tancuri au fost detasate la baza chineza din Burma, Natmaw, acestea nu au participat efectiv la lupte.

Grecia

Prima confruntare in care au fost folosite aceste tancuri a fost in Grecia, la data de 25 iulie 2014, cand, in momentul interventiei americane din Zagora, fortele paramilitare grecesti au folosit un Merkava Mk. 1 si un Panzer 4 HT ITA impotriva blindatelor americane M1 Abrams MT si M1A1 Abrams HT. Tancurile insurgentilor, desi in inferioritate numerica, reusesc sa distruga doua tancuri medii americane, fara a pierde niciunul. Unul dintre Abrams-urile medii a fost, cel mai probabil, scos din lupta de catre Merkava-ul grec. Americanii se adapteaza la conditiile frontului si, la data de 6 august, 3 Panzere 6, apartinand Batalionului 3 Blindate grele, ataca, sprijinite de infanterie si blindate usoare, principala baza a trupelor paramilitare. Intr-o confruntare scurta cu cele doua tancuri detinute de greci, in Katouna, Panzerele americane obtin victoria, eliminand cele doua blindate adverse, fara a pierde niciun Panzer. Aceasta batalie a scos in evidenta importanta superioritatii tehnice pe campul de lupta, precum si lipsa de experienta a trupelor paramilitare grecesti.

Facebook

O noua postare pe pagina de facebook a blogului, despre fenomenul de casare a plasticului:

Post by Toy soldiers at war.

Youtube

Va invit sa vizionati prima prezentare a blogului pe youtube: Ordinea de lupta a Diviziei 1 Blindate.

Enjoy: https://www.youtube.com/watch?v=dJAZAmfbpHs

Salutari

Blogul are acum si pagina de facebook: Toy soldiers at war. Enjoy!

Pagina de facebook va avea o alta abordare, mai degajata, a temelor discutate in blog. De asemenea, pe facebook vor fi publicate si link-uri catre filmulete sau site-uri de pe internet, precum si discutii despre probleme actuale.

Rapoartele campaniilor - Structura rapoartelor

Alte rapoarte

   In componenta dosarului unei batalii, pe langa harti si rapoartele zilnice, pot intra si alte tipuri de rapoarte, particulare unui anumit raport sau generale, care cuprind diverse subiecte, de la statistici la detalii semnificative, stenograme, diferite liste, etc.
   Un model pentru astfel de rapoarte il reprezinta statistica periodica a ordinii de lupta. In timpul unei campanii, numarul de unitati introduse in lupta poate varia, aceasta dinamica putand fi cuprinsa intr-un astfel de raport pentru a surprinde modificarea ordinii de lupta. Acest lucru este necesar pentru a putea analiza in mod detaliat implicarea unei armate in anumite batalii.
   Alte exemple poat fi reprezentate si de studiile speciale sau de stenogramele interogarii prizonieriilor, care aduc un plus in cunoasterea capabilitatilor celeilalte armate sau in intentiile sale ofensive.
   Dosarul unei campanii poate fi realizat si fara asemena rapoarte, insa, in cadrul unui studiu complex, acestea devin necesare, avand in vedere ca, in lipsa lor, pentru orice informatie, se poate face referire doar la rapoartele zilnice, din care este destul de dificil sa poata fi extrasa o informatie anume, mai ales daca cuprinde un aspect care se intinde in mai multe asemenea rapoarte.

Pagina introductiva a stenogramei interogatoriului unui general german:

Campanii - Burma - Escaladarea tensiunilor

Burma

17 Oct. 2012 - 07 Feb. 2013

Escaladarea tensiunilor

    Tensiunile dintre SUA si China iau amploare la data de 28 august 2012, cand americanii publica un comunicat prin care isi afirma intentia de a folosi Burma ca si baza de antrenament si testare pentru noile structuri ale armatei americane. Acesta survine dupa o serie de tatonari diplomatice (fara existenta unor comunicate publice), incepute in 26 iulie, cand americanii redacteaza ordinul de alerta pentru Divizia 1 Blindate, in vederea unei deplasari in Burma. Nefiind un ordin confidential, armata chineza intra, la randul ei, in alerta, urmand contractul cu TSD din 28 august, pentru dotarea noii formate Armate a V-a (ordinea de lupta emisa in 27 august). Contractul nu este confidential si are rolul de a intimida o actiune agresiva a americanilor in Burma. Cei din urma apreciaza relativ corect fortele de care se poate dispune China in Burma, intr-un raport special, menit sa evalueze riscul la care se poate supune armata SUA.
 

   Chinezii raspund diplomatic, pe caile oficiale, la data de 29 august, cand elibereaza un comunicat ca raspuns la cel american, prin care condamna intentiile SUA si ameninta cu interventia militara.

   Tensiunea se disipeaza pentru o vreme, activitatea diplomatica nefiind urmata de consecinte in teren. In comunicatul din 10 octombrie, americanii incearca o calmare a relatiilor cu China:

Statul Major al Statelor Unite ale Americii, in calitate de reprezentant militar al acestei natiuni, nu va permite actiuni de intimidare din partea niciunei alte natiuni.
Ratiunile armatei americane din acest moment nu implica extinderea sau ranforsarea zonelor de ocupatie ci doar mentinerea fortelor din cadrul acesteia in stare de pregatire in cazul unui conflict viitor.
Armata americana si-a retras momentan orice pretentie teritoriala din partea Japoniei, alegand sa stopeze situatia conflictuala in care se afla cu aceasta tara. Astfel, SUA nu se afla, la acest moment, in conflict cu nicio natiune si nu mentine sub ocupatie niciun fel de teritoriu strain.
Prezenta trupelor americane in Germania si Franta este mentinuta doar ca un factor de mediere intre cele doua natiuni, pana cand respectivele vor reveni complet la statusul antebelic.
Manevrele si exercitiile militare intreprinse de Armata americana nu au rolul de a intimida sau provoca.

Invocarea actiunilor de mentinere a pacii si de politie militara, precum si suspendarea starii de razboi intre SUA si Japonia nu a determinat schimbarea politicii agresive a Chinei, asa cum este relevat si de comunicatul emis de aceasta in aceeasi zi:

Armata chineza va transfera in Burma trupe ale Armatei a V-a, nou formata, in vederea consolidarii pozitiilor chineze din aceasta tara.
Orice intreprindere a unei alte natiuni in acest teritoriu va fi considerata o declaratie de razboi impotriva natiunii chineze.
Pentru eliminarea unui astfel de pericol vor fi intreprinse orice actiuni considerate necesare.

In noua criza diplomatica se implica si Rusia, tot prin comunicat, punand capat oricarei incercari de mediere pe cale pasnica a conflictului ce se anunta a fi de amploare:

Statul Major al Armatei Rusiei
10 Octombrie 2012

Rusia isi exprima public interesul de a sustine China si, respectiv, Armata chineza, in procesul ei de revitalizare si restructurare, prin acordarea de suport tehnic, material si informational.
Daca interesele Chinei corespund cu ale Rusiei, Statul Major rus ar putea lua in considerare chiar trimiterea de trupe si tehnica militara, pentru antrenamente si schimb de experienta.

Comunicatele chineze din 11 octombrie accelereaza procesul de militarizare a Burmei. Astfel, la ora 22.00, americanii sunt pusi in fata faptului implinit, chinezii avand detasata Brigada 12 Artilerie in Burma, unde a stabilit o baza permanenta in regiunea Yandoon.
O zi mai tarziu, comunicatul american este redactat pe acelasi ton ca si precedentele, anuntand ca actiunile chinezilor din 11 octombrie nu vor schimba planurile americane pentru exercitii in aceasta tara.

Brigada 12 Artilerie, 11 octombrie, deplasarea prin Burma, catre Yandoon

Campanii - Burma - Ordinea de lupta

Burma

17 Oct. 2012 - 07 Feb. 2013

Ordinea de lupta

    Burma nu a reprezentat o oportunitate pentru nicio tabara de a-si mobiliza o cantitate mare de forte. Spatiul restrans si distantele de aprovizionare mari au determinat luarea unor precautii, printre care si deplasarea contingentelor strict necesare in Burma si suplimentarea lor doar in cazul unei maxime necesitati. Abia spre sfarsitul conflictului, in decembrie 2012, dupa obtinerea contractului cu Rusia, care ii conferea o superioritate aeriana confortabila, China si-a permis sa suplimenteze masiv cele doua baze detinute in Burma. Americanii, pe de alta parte, au actionat extrem de restrictiv in privinta obtinerii superioritatii la sol din simplul motiv de a nu dori sa lase impresia unei misiuni de ocupatie in Burma. O provocare din partea Chinei era de dorit, intr-adevar, insa aparentele trebuiau pastrate pentru a nu afecta si mai mult statutul international precar al SUA.

SUA

   Armata americana a deplasat in teatrul de operatiuni, pana la sfarsitul conflictului, doar trei batalioane, insumand 45 de soldati. Dintre acestea, Batalioanele 48 (Regimentul 18) si 50 (Regimentul 26), erau unitati netestate in lupta si care operau cu material combativ nou. Batalionul 1 (Regimentul 1), trebuia sa duca greul operatiunilor, fiind cel mai experimentat dintre cele trei prezente.Toate trei batalioanele faceau parte din Divizia 1 Blindate si intregul efectiv mecanizat din Burma, de asemenea.

   Pentru suportul operatiilor infanteriei, pana la sfarsitul conflictului, au fost aduse pe calea aerului - cu elicoptere, un numar de vehicule de lupta, transport si suport. Acestea au fost reprezentate de trei tancuri M1A1 Abrams, ale Batalionului 1 Blindate grele, 1 Willis Overland GP, al Batalionului 1 Recunoastere, 1 Willis MGT, al Batalionului 2 Recunoastere si doua camioane usoare ale Batalionului 3 Transport. In total, 7 vehicule. Potentialul Diviziei 1, de la momentul respectiv, se incadra la 140 soldati, 27 de tancuri, 14 piese de artilerie si alte 29 de vehicule, in marea lor parte de transport usor. Se poate observa, deci, ca efectivele trimise in Burma nu reprezentau nici macar jumatate din numarul de soldati ai unitatii si mai putin de 15% din potentialul motorizat.

   Fortele aeriene, pe de alta parte, au fost bine reprezentate, desi aviatia americana se afla in plina reforma si penuria de avioane disponibile se simtea acut. Astfel, la 26.08, urmatoarele unitati erau deplasate in Laos (baza americana pentru interventia din Burma):

Escadrila 4 Vanatoare (2 aparate F14)

Escadrila 6 Atac (3 aparate AV8)

Escadrila 11 Bombardament usor (2 aparate A4)

Escadrila 30 Atac (1 aparat AH64A din 3)

Escadrila 31 Transport (2 aparate UH1 din 3)

Escadrial 33 Transport (2 aparate CH46 din 3)

Un numar de 12 aparate de zbor, dintre care 8, inarmate, au luat parte la campanie, insa, dupa imprumutul Rusiei catre China cu patru avioane MiG21, superioaritatea aeriana americana a fost pierduta, aparatele A4, AV8 si elicopterele neputand face fata unui atac al aviatiei de vanatoare chineze. Oricum, introducerea in serviciu a elicopterului AH64A (convertit in AH64B), a facut inutila prezenta avioanelor de atac la sol si de bombardament usor.

   Efectivele americane care au luptat in Burma au avut ca baza principala (si singura, de altfel), perimetrul din Kale, extins, la un moment dat, pentru a putea acomoda si aparatele cu aripa rotativa.

China

   In contextul escaladarii crizei diplomatice, China hotarasete formarea unui corp militar consistent pentru a contracara orice manevra ofensiva americana in Burma. Astfel ia forma Armata a V-a, insumand 135 de soldati, 13 vehicule si doua piese de artilerie (2 brigazi independente si doua divizii). Discrepanta uriasa intre organizarea armatei chineze si cea americana este determinata de mai mult factori, printre care cel decisiv fiind graba cu care chinezii vroiau formarea unor unitati.
   Dintre acestea, in Burma au activa urmatoarele unitati: Brigada 12 Artilerie (doua batalioane, 20 de soldati), Bigada 4 Infanterie (trei batalioane, 30 de soldati), Regimentul 44 Infanterie (din Divizia 92 Motorizata) (doua batalioane, 20 soldati). In total, 70 de soldati si 5 vehicule. La acestea se mai adauga si doua tancuri rusesti.
   Aviatia este reprezentata de Flota 33 Aeriana, care avea in componenta urmatoarele unitati:
Escadrila 12 Vanatoare (2 aparate MiG21H)
Escadrila 14 Bombardament (2 aparate A4H)
Escadrila 76 Transport (1 aparat CH46 si 1 aparat UH1)

In total, 6 aparate de zbor, la care se adauga si cele 4 MiG-uri 21, trimise de Rusia.

   Inarmarea chineza a pornit de la comunicatul american din 28 august, prin care isi anunta intentia de a efectua exercitii militare in Burma, cu acceptul autoritatilor locale.

Chinezii reactioneaza prompt la aceasta amenintare - simpla prezenta americana la granitele Chinei era privita ca o declaratie de razboi. In aceeasi zi in care SUA emite comunicatul, Comandamentul chinez incheie un contract cu TSD prin care furnizorul transfera Armatei chineze un numar consistent de vehicule si aparate de zbor. Particularitatea acestui contract, insa, o constituie ultima sa mentiune: vehiculele au fost precomandate si livrate pe 26 august 2012. Aceasta denota faptul ca, desi SUA parea a fi generatorul casus belli, China pregatea o forta militara inca cu doua zile inainte de comunicatul american.

Rusia intervine mai tarziu in problema Burmei, la 24 noiembrie 2012, cand deja ultimile focuri fusesera trase (insa niciun combatant nu stia asta, inca). Printr-o lovitura diplomatica exceptionala, rusii incheie doua contracte in aceeasi zi: primul, cu TSD, de unde achizitioneaza patru tancuri medii Merkava (monopol rusesc pe acest blindat) si patru avioane de vanatoare MiG21. Imediat dupa, vehiculele si avioanele sunt introduse in unitati de aviatie nou formate si transferate Chinei, cu rolul de "imprumut". De fapt, neintervenind direct in conflict, Rusia obtine, pentru chinezi, suprematia aeriana in Burma.

Rapoartele campaniilor - Structura rapoartelor

Rapoartele zilnice si rapoartele finale

   Rapoartele scrise reprezinta principala componenta a dosarului complet al unei batalii si cea mai importanta sursa de informare. Toate celelalte elemente dintr-un dosar sunt anexe ale acestor rapoarte. Acestea pot fi redactate in mai multe moduri:

1) Raport final - cuprinde, intr-un singur raport toate actiunile dintr-o batalie sau campanie

2) Raport zilnic - fiecare zi a campaniei (in care au loc confruntari)

3) Raport periodic - inglobeaza mai multe zile de confruntari, insa din aceeasi batalie, campania, in sine, avand mai multe astfel de rapoarte (in functie de numarul de batalii din campanie)

4) Raport expeditiv - o serie de rapoarte/note scurte, fiecare descriind o actiune particulara (astfel, o zi de confruntari poate avea mai multe astfel de rapoarte)

5) Raportul unitatii - fiecare unitate implicata in lupta (aleasa in functie de anumite criterii), redacteaza un raport expeditiv sau zilnic

6) Raport cronologic - un tip de raport expeditiv, care poate fi zilnic sau final, in care toate actiunile dintr-o lupta sunt mentionate scurt, in ordine cronologica.

   Fiecare tip de raport prezinta avantajele si dezavantajele sale, insa rapoartele zilnice ofera o solutie comoda si, in acelasi timp, aproape completa, de a acoperi totalitatea actiunilor intr-o zi de confruntari. Desi informatia este redactata in ordine cronologica iar o anumita particularitate a bataliei poate fi urmarita mai greu, formatul permite includerea observatiilor si a altor elemente ce au sansa sa se piarda, in timp.

   In redactarea unui raport zilnic trebuie avuta in vedere mentionarea tuturor evenimentelor petrecute in ziua respectiva, a unitatilor implicate, perioadele in care s-au desfasurat actiuni precum si orice alt detaliu va putea fi folosit, in viitor, pentru realizarea unor studii.

   In cadrul adoptarii rapoartelor zilnice, rapoartele finale au rolul de a rezuma intreaga campanie, fara a scoate la iveala toate detaliile din rapoartele zilnice. Acesta este util in contextul in care se vrea o studiere rapida a dosarului iar parcurgerea rapoartelor zilnice este destul de anevoioasa.

Raport zilnic, simplu

Normandia (Franta), 2008, pagina 1

Raport final, personalizat

Berlin (Germania), 2009

Rapoartele campaniilor - Structura rapoartelor

Grid-uri

   Hartile gradate sau grid-urile reprezinta proiectia topografica a unei anumite zone, peste care se adauga paralele si meridiane, numerotate de la 1 la n, obtinand, astfel, o impartire uniforma a zonei in careuri, pentru stabilirea unor coordonate.

   Aceasta metoda de mapare a devenit necesara in momentul implementarii sistemelor CAS (Close Air Support) si AFM (Artillery Fire Mission), cand am schimbat si modalitatea precedenta de desemnare a tintei (calculul azimutului). Grid-ul este un sistem eficient de  desemnare a unei tinte si poate fi extrem de versatil, la nevoie, permitand bombardarea unor tinte de diferite forme si marimi sau a unor arii din suprafata.

   Realizarea unei asemenea harti este simpla: se realizeaza, mai intai, proiectia topografica a zonei desemnate, la o scara dorita, dupa care, peste aceasta, se aplica un chenar, impartit in mai multe celule patrate, de aceeasi marime. Numerotarea meridianelor si paralelelor poate incepe  din stanga jos sau stanga sus. Desemnarea coordonatelor se realizeaza conform protocolului de mai jos:

A. Harta si interpretarea ei

Hartile aflate la dispozitia observatorilor trebuie sa fie identice cu cele ale comandantului bateriei. 

Conform hartii de mai sus, coordonatele unui punct dintr-un patrat vor fi de forma xxAyyB:
- xx = longitudinea sau meridianul din stanga patratului (de ex. 86)
- A = o valoare de la 0 la 9, ce corespunde cu distanta de la meridianul stang la meridianul dus in punctul in care se afla tinta (de ex. 4)
- yy = latitudinea sau paralela de sub tinta (de ex. 20)
- B = )o valoare de la 0 la 9, ce corespunde cu distanta de la paralela inferioara la paralela dusa in puctul in care se afla tinta (de ex. 2)
Astfel, punctul din coordonata 864202 se afla exact in locul zero-ului de la numarul “-320” din patratul 8620

B. Comunicatiile
1. Indicativele – coduri care desemneaza atat observatorul cat si bateria (de ex. B2 pentru observator si E4 pentru baterie).
2. Misiunea de foc – poate fi ajustarea focului artileriei sau foc de efect (ajustarea focului artileriei presupune executarea unui foc cu o piesa de artilerie si, in functie de locul in care a cazut proiectilul, se vor ajusta si restul gurilor de foc; foc de efect presupune bombardarea propriu-zisa a tintei).
3. Harta (Grid) – harta folosita de observator si transmisa comandantului bateriei (de ex. BQ).
4. Coordonatele – coordonatele unuia sau a mai multor puncte de pe harta (de ex. 863204).
5. Descrierea – descrierea tintei (de ex. “Entranched infantry company”)
6. Raza – optional, daca tinta este circulara, se da raza cercului descris de coordonata de mai sus si raza specificata (de ex. 15); aceasta se exprima in CM.

Exemple comenzi de foc:

E4 this is B2, adjust fire, over.
Grid 863204, over.
Infantry RV point, over.
(Baterie Echo 4 observator Bravo 2, misiune de ajustare a focului, terminat.
Coordonate 863204, terminat.
Punct de convergenta al infanteriei, terminat.)

E4 this is B2, fire for effect, over.
Grid 863204, over.
Static tank unit, radius 15, over.
(Baterie Echo 4 observator Bravo 2, foc de efect, terminat.
Coordonate 863204, terminat.
Unitate statica de tancuri, cerc cu raza de 15 cm, terminat.)

D. Ajustarea focului
Dupa ce observatorul cere o misiune de ajustare, in functie de locul in care cade obuzul, acesta va transmite bateriei ajustarea focului de efect, specificand cati cm trebuie adaugati la stanga sau dreapta si cati cm trebuie adaugati sau scazuti pe verticala.

E4 this is B2, adjust fire, over.
From grid 863204 to 866209, over.
Infantry trench,  over.
Number 2, left 10, add 5.
Number 1, left 5, drop 5.

Prin ajustarile de mai sus, gura de foc numarul 2 va trebui sa traga cu 15 cm mai in stanga si cu 5 cm mai in fata, iar gura de foc numarul 1, cu 5 cm mai in stanga si cu 5 cm mai in spate.

   Protocolul de mai sus (publicat incomplet) este o adaptare simplificata a sistemului de coordonare a focului de la Academia americana de Artilerie de Camp, Fort Sill, Oklahoma.

Rapoartele campaniilor - Structura rapoartelor

Harti tactice

    Hartile tactice reprezinta totaliatea hartilor utilizate pentru a releva pozitiile, manevrele si deplasarea unitatilor de infanterie si a vehiculelor intr-un context geografic limitat.

    Primordiale in intelegerea desfasurarii unei actiuni, complexitatea lor ramane la latitudinea celui care le implementeaza. La fel ramane si adoptarea sistemului de simboluri si reprezentari. In general, insa, sistemul NATO de realizare a hartilor si simbolurile folosite de alianta (asa cum sunt ele prezentate aici: http://en.wikipedia.org/wiki/NATO_Military_Symbols_for_Land_Based_Systems), este destul de versatil pentru a putea fi transpus in alte scenarii.

   Odata adoptata modalitatea de reprezentare, trebuie gasit un sistem de realizare a hartilor si, mai ales, de incadrare spatiala (scara) si temporala a evenimentelor. Asta se poate realiza in functie de cat de complexa se doreste sa fie transpusa o lupta intr-o harta tactica deoarece, cu cat se vrea pastrarea mai multor detalii, cu atat sistemul de mapare se complica (ex: se poate crea o singura harta pentru o zi de confruntari sau mai multe harti pentru o ofensiva de 20 de minute). Ideal este, insa, ca informatiile introduse in harta sa fie cat mai precise, asta insemnad o consemnare minutioasa a evenimentelor si folosirea unor harti provizorii, in timpul luptei, pentru a reprezenta informatia cat mai curand dupa terminarea actiunii.

Exemple de harti:

1) Harta tactica realizata cu actiunile dintr-o zi (actiunile prezentate in harta au avut loc intr-un timp de doua ore si 15 minute)

Stalingrad (URSS), 2004-2005

2) Harta tactica ce cuprinde una dintre actiunile de incercuire a Armatei a X-a germane in Berlin (o perioada de 14 minute) - pentru ziua de 22 sept. 2009 s-au emis 10 harti tactice

Berlin (Germania), 2009

3) Harta tactica - incercuirea Armatei a X-a, la nivelul intregii zile

Berlin (Germania), 2009

4) Harta tactica generala, privind concentrarea trupelor germane din Berlin, conform recunoasterii aeriene americane

Berlin (Germania), 2009

5) Organigrama Diviziei 1 Blindate (se poate observa folosirea simbolurilor pentru desemnarea diverselor unitati)

Rapoartele campaniilor - Structura rapoartelor

Harti

   Rapoartele ce consemneaza actiunile dintr-o batalie sau o campanie trebuie, aproape obligatoriu, sa contina si hartile de referinta. Lectura sau studiul unui raport se poate realiza mult mai elocvent daca exista referinte vizuale catre evenimentele redactate in raport.

   Avantaje pentru realizarea unor harti cat mai detaliate:

1) referirea catre corespondente vizuale

2) existenta unor actiuni sau referinte care nu se gasesc in raportul scris

3) interactivitate

4) plasarea cu precizie, in timp si spatiu, a unei actiuni

5) vizualizarea contextului general

6) comprehensiunea capabilitatilor militare generale implicate intr-o actiune

7) referinta rapida si consistenta, fara a studia raportul scris

   Dezavantajele hartilor tactice:

1) durata mare de realizare a acestora (mai ales in contextul unei multitudini de actiuni complexe)

2) lipsa acuratetii, in cazul realizarii hartilor la o perioada mai lunga dupa efectuarea actiunilor

3) superficialitate

4) lipsa redarii cu acuratete maxima a obstacolelor de teren, a pozitionarii diverseor unitati, etc.

5) confuzia, in cazul redarii mai multor actiuni in aceeasi harta

   Trecand peste dezavantajele enumerate mai sus (sau facand eforturi pentru a le corecta), referinta vizuala la raportul scris este indispensabila pentru o intelegere completa a dinamicii actiunilor.

   Hartile pot fi clasificate (dupa cum le gasiti pe acest blog), dupa cum urmeaza:

a) harti topografice - contin detaliile terenului, fara a include pozitionarea unitatilor militare

b) harti ale ordinii de lupta - cuprind desfasurarea trupelor (generala sau particulara), insa fara actiunui tactice

c) harti tactice - harti ce contin un numar de actiuni tactice, la nivel de batalion sau companie, precum si miscarea individuala a vehiculelor, intr-un anumit moment al unei batalii*

d) harti tactice generale - redarea miscarilor tactice la nivel de regiment sau divizie intr-o batalie

e) harti strategice - contin elemente de dinamica operationala sau strategica, precum si reliefarea puctelor de importanta strategica

f) harti tactice particulare - releva pozitionarea unor unitati speciale sau legaturile de comunicatii operationale dintre diferite unitati

g) harti pentru planificare - realizarea planurilor sau anticiparea  unor miscari tactice, operationale sau strategice

h) harti tehnice - contin capabilitatile tehnice proiectate in spatiu ale unor unitati sau vehicule

i) grid-uri - hartile tehnice necesare proiectarii bidimensionale a spatiului combativ, pentru obtinerea coordonatelor in realizarea misiunilor de tip CAS, AFM, etc.

j) alte tipuri de harti, redactate in mod individual, pentru cazuri particulare

*in afara de grid-uri, toate celelalte tipuri de harti poarta denumirea generica de "harti tactice"

   Simbolistica si proiectare

   Pentru a reduce timpul redactarii unei harti, elementele dinamice (infanterie, vehicule, aeronave), precum si fortificatiile si obstacolele temporare si elementele non-combative (populatie civila, cladiri, cai ferate, drumuri, etc.), trebuie redate in mod simbolic intr-o harta tactica. Astfel, alegerea se poate realiza intre redarea unei unitati complete printr-un singur simbol (inclusiv unitati de infanterie cu dotari blindate sau de artilerie, etc.), sau redarea fiecarei unitati tactice de baza (ex: batalion) si a fiecarui vehicul, in mod individual. Pentru hartile strategice sau operationale, prima varianta este suficienta, insa pentru redarea precisa la nivel tactic a unei actiuni, varianta a doua este cea mai optima. De asemenea, pentru o proiectare cat mai precisa a ordinii de lupta si a dispozitivului, daca cantitatea de tehnica militara permite, se pot reda in mod individual vehiculele si unitatile tactice la nivel general.

   Un alt aspect important in redarea actiunilor in harti tactice il reprezinta si modul de diferentiere al diferitelor forte. Un aspect important il constituie si uniformizarea generala a simbolurilor folosite (un tanc german va fi reprezentat folosind acelasi simbol ca pentru un tanc francez), insa, pentru a diferentia doua sau mai multe entitati de acelasi tip dar apartinand unor reprezentanti (natiuni) diferiti, se poate folosi coloratie diferita (simbolul unui tanc german va fi de culoare albastra, iar cel al unui tanc francez, de culoare rosie).
   Actiunile, manevrele si deplasarile pot fi simbolizate in acelasi mod ca unitatile, insa trebuie facuta o diferentiere intre diferitele tipuri de actiuni. Toate acestea, insa, raman la latitudinea celui care realizeaza hartile si ce doreste sa obtina de la ele.

Modele de harti tactice si reprezentari grafice:

1) Harta confuza, imprecisa, incarcata cu informatie
Don (URSS), 2004

2) Harta tactica degajata, axata pe reprezentarea unei actiuni limitate
Berlin (Germania), 2009

3) Reprezentari grafice (minimaliste, confuze)
Normandia (Franta), 2008

4) Reprezentari grafice complexe
Berlin (Germania), 2009

Rapoartele campaniilor - Componenta

   Rapoartele pentru batalii individuale sau campanii au aparut ca o necesitate pentru a consemna cat mai mult din dinamica unei batalii. In componenta unui raport pot intra numeroase informatii, care sunt considerate relevante la un anumit moment.

   Rapoartele pot varia, de la foarte simplu - o consemnare fugitiva a fortelor implicate si a pierderilor, la foarte complex - zeci de harti tactice, rapoarte zilnice, ordine, protocoale, stenograme, etc. Primele rapoarte redactate de mine au aparut la 17 februarie 2002, in varianta simpla. Dupa consemnarea a aproape 400 de batalii in acest format, la inceputul anului 2004, acestea au capatat o noua forma, prin realizarea unui raport scris detaliat, precum si a unei harti tactice cu manevrele relevante ale bataliei. Anii 2005-2006 au cunoscut o evolutie a sistemului de lupta, aparand bataliile care se extindeau pe parcursul mai multor zile, necesitand rapoarte mai mari si mai multe harti tactice. De asemenea, in aceeasi perioada, apar si ordinele de zbor, pentru consemnarea actiunilor aviatiei. In anii urmatori, componenta rapoartelor ia amploare, in 2008-2009, in timpul luptelor din Franta si Germania, aceastea ajungand si la 120-140 de file, cu nenumarate harti, rapoarte zilnice, scheme tactice, ordine, statistici, etc.

   Pentru o consemnare cat mai complexa a unei lupte sunt necesare materiale video sau fotografice, realizate in timpul actiunii, precum si o redactare meticuloasa si cronologica a evenimentelor (eventual, consemnate ora si minutul fiecarui eveniment relevant).

Modele de harti tactice:

1. Stavropol (URSS), 2004

2. Linia Gustav (Italia), 2007

3. Normandia (Franta), 2008, format A3

4. Berlin (Germania), 2009