Solurile
Solurile reprezinta, in general, unul din principalele motive invocate in cazul castigarii sau pierderii unor batalii. Nu le-am pus la capitolul Clima deoarece, spre deosebire de mediul natural, in casa, acestea chiar nu au nicio legatura cu factorii de mediu si clima. Nu trebuie sa mai mentionez ca "solurile" dintr-o locuinte nu sunt, de fapt, soluri, ci plansee de beton acoperite dupa gust si buget. Astfel, acestea nu au proprietatile pamantului (tzaranei): nu sunt maleabile, nu se faramiteaza, nu au cute sau tot felul de crestaturi, etc. Bineinteles, unele proprietati pot fi imitate (prin incretirea covorului, de exemplu), insa, in general, acestea se comporta ca niste roci extrem de dure, acoperite de un strat subtire de "roca mai putin dura" (covorul).
Lipsa de maleabilitate a podelelor face ca transeele sau gaurile facute la impactul proiectilelor sau bombelor sa fie doar un vis frumos; lipsa transeelor, in mod special, face ca tehnicile defensive sa fie nitel diferite fata de aceleasi metode, folosite la scara 1/1.
Eu am mers un pic mai departe si am clasificat stratul superficial (covorul), in mai multe categorii, in functie de proprietatile sale.
Soluri normale, semidure
Acestea sunt cele mai prezente in casele concetatenilor; ele au proprietatea de a nu stingheri aproape deloc inaintare vehiculelor sau a soldatilor, sunt destul de plate si tari si sunt reprezentate de banalul covor sau banalele carpete sau...etc. Acestea reprezinta un teren propice pentru ofensive (avand in vedere ca, de obicei, sunt prezente in platouri), dar si pentru defensiva (se pot forma incretituri destul de inalte pentru a putea constitui un zid putin costisitor si destul de time-effective).
Solurile normale sunt perfecte pentru dezvoltarea retelelor de drumuri si cai ferate, cat si a aerodromurilor sau a pistelor de decolare temporare.
Soluri dure
Solurile dure sunt zonele din case in care dusumeaua, oricum ar fi, este lasata neacoperita. De obicei, sunt reprezentate de parchet sau faianta si sunt cea mai buna zona pentru autovehicule si soldati (adica pentru mobilitatea crescuta si pentru faptul ca nu au obtacole care sa ingreuneze plasarea soldatilor).
Din pacate, aceasta proprietate face si ca defensiva sa fie cat se poate de costisitoare: terenul plat necesita numeroase fortificatii de construit, culoarea stearsa sau uniforma face ca vehiculele si soldatii de culori contrastante sa se vada de la o posta sau 2 (poste), etc.
Terenul acesta nu este favorabil 100% nici ofensivelor; zonele largi, fara acoperire, fac aviatiei o favoare uriasa, avioanele putand dobori soldati si vehicule fara deosebire. Insa, pentru un atac in forta si foarte rapid, solurile dure sunt numai bune.
Nu trebuie sa mai mentionez dar o fac: aerodromuri, drumuri, cai ferate- merg foarte bine; insa, din nou, efectul de camuflare vizuala este slab, iar drumurile trebuie marcate destul de vizibil, insa si aceste marcaje se vad foarte bine din aer.
Soluri nisipoase
"Nisipoase" e un termen pretentios si e pus destul de fortat; acestea sunt reprezentate de covoarele sau mochetele care au tzsatura mai "pufoasa", lucru ce face cam anevoioasa mobilitatea vehiculelor (insa tancurile nu au de suferit), si stabilitatea soldatilor.
Aceste zone trebuie evitate cu orice pret in ofensive, avand in vedere ca rotile masinilor se blocheaza cu fibre de la covor iar soldatii cad mereu si mereu trebuie ridicati (nu prea reactioneaza la ordine de genu "mergi sau crapa").
In defensive, o astfel de zona este folositoare pentru a proteja cat de cat, un falanc sau partea frontala; in combinatie cu minele, sarma ghimpata si cuiburile de mitraliere si artilerie, terenurile pot reprezenta o piedica mare in fata unei ofensive. Acestea sunt cele mai potrivite locuri pentru plasarea minelor (avand fibrele mai ridicate, dispozitivele pot fi mascate usor).
Drumurile ies din discutie. Dupa cum am explicat mai sus, o sa pierdeti timpul curatand rotile masinilor si tot ridicand soldati; tancurile sunt...tancuri, deci nu au nevoie de cine stie ce drumuri, terenul fiind destul de bun pentru deplasarea lor.
Caile ferate nu prea sunt influientate de acest tip de "sol", doar daca sinele sunt f flexibile si usoare, formandu-se astfel, tot felul de cute,ce pot arunca de pe ele niste vagoane mai subrede.
Aerodromurile sunt in regula, doar daca sunt plansee din carton sau placaj sau plastic; altfel, avioanele nu pot ateriza sub nicio forma pe astfel de covoare.
Soluri "mlastinoase"
Ok, deci, astea sunt abominabile. Sunt reprezentate de covoarele alea de lana sau mai stiu eu ce, care gadila in mod placut talpa, cu fibrele alea care de ridica pana si la 5 cm inaltime.
Orice incercare de traversare a acestor zone, CU ORICE FEL DE VEHICUL SAU SOLDAT e complet sinucigasa, avand in vedere ca o masina sau un tanc nu pot inainta nici 10 cm; soldatii n-or sa stea in picioare nici daca ii rugati.
Deosebire dintre "mlastini" si "nisipuri" e data de faptul ca la nisipuri, exista o uniformitate la nivelul solului (fibrele ce "se ridica" sunt la aceeasi inaltime, cel mult 0.5 cm), pe cand mlastinile sunt covoare sau carpete latzoase si complet enervante. Am avut, acum ceva ani, de-aface cu astfel de terenuri, intr-o campanie; n-am reusit nimic, fiind nevoit sa inconjor o gramada si sa pierd timp la greu.
In ofensive, trebuie evitate cu orice pret, insa defensiva are mult de castigat, fiind complet protejata in zona in care se afla mlastina (toata lumea stie ce bataie de cap au fost mlastinile Pripet de-a lungul istoriei).
Drumurile si aerodromurile ies din discutii. Desi o pista de zbor din placaj ar merge foarte bine, fiind destul de grea incat da preseze covorul, orice utilitate din jurul ei ar fi aproape imposibil de plasat, avand in vedere ca vehiculele nu se pot misca aproape deloc.
Caile ferate cu sinele dure n-au nicio problema, insa existenta garilor in astfel de zone e exclusa; de asemenea, daca locomotiva e incapacitata in mijlocul unei mlastini, continutul trenului e total imobilizat si vulnerabil la atacuri aeriene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu